Am citit undeva acum poate un an, sau mai putin (cred ca in Business Magazin) ca este recomandabil ca inainte sa incepi o afacere sa fi fost angajat o perioada in acelasi domeniu. Iti ofera experienta, stii cum poate gresi un sef fata de angajat si de asemenea cum gandeste un angajat in diferite situatii. Perfect de acord, pentru mine faptul ca am inceput sa lucrez inca din timpul facultatii m-a ajutat enorm in faza urmatoare, numita eSol ExpertIT. Am avut avantajul de a fi programator inainte de a deschide firma de programare. Am stiut cand am inceput sa fac angajari ce si cum vreau de la un job.
Cum stateam ieri: M-am angajat in perioada in care salariul standard pentru un web developer era la un 200USD si cam atat, iar ofertele nu erau extrem de multe, dar erau, outsourcingul mergea foarte bine iar proiectele PHP/MySQL curgeau. Imi aduc aminte insa ca atunci cand eram chemat la un interviu ma pregateam o zi intreaga pentru el, de la printarea unui CV pana la a citi tot felul de articole (nu prea bune, recunosc asta) despre cum sa te prezinti la un interviu. Si ceva care mi se pare foarte important: ajungeam la timp, sau daca ceva intervenea, AJUNGEAM..
Cum stam azi: am ajuns de partea cealalta a biroului la un interviu. Eu sunt cel care ma uit pe CV-uri, cel care ma uit in ochii celui care vine mai mult sau mai putin speriat la interviu. Studiez un CV, pun intrebari, incerc sa-mi cunosc interlocutorul. Asta fac din de cateva zile pentru doua posturi in firma.
O simpla statistica spune totul: din 10 CV-uri adaugate la un job, 5 selectate pentru un interviu, si 5 conversatii la telefon, toate soldate cu programari la interviu, cu emailuri de confirmare, etc. Cati se prezinta la interviu? 2, dintre care dupa conversatia de la firma unul nu mai da nici un semn de viata. Deci am ramas cu…. 1 candidat 🙂
Cuncluzie: Este clar, s-a vorbit, s-a scris, s-a comentat, in IT e criza mare de oameni, de la manageri buni pana la programatori de calitate. Nu are rost sa mai comentam cine e de vina, multinationalele care iau toti oamenii, facultatile care nu mai produc oameni pregatiti, etc. Evident aici adevarul e undeva la mijloc.
Dar ceva sigur nu e in regula, pe langa aceasta criza de oameni: modul in care un tanar de azi stie sa se ‘vanda’ la un interviu lasa rau de dorit. De la prezenta la interviu fara macar un CV in care sa-ti scoti in evidenta resursele si experienta, fara a avea idee la ce firma ajungi pentru interviu (da, e real 😉 ) sau sa nu apari la un interviu dupa ce-l confirmi e clara dovada de imaturitate si lipsa de responsabilitate. Nu doar pregatirea tehnica (sau cea de specialitate este importanta din punctul meu de vedere) este cea care face diferenta intre un om de valoare scazuta si un om care aduce un plus firmei. Seriozitatea si posibilitatea de a te baza pe el face de cele mai multe ori diferenta.
E poate cea mai mare problema pe care invatamantul romanesc nu o corecteaza: pregatirea unui tanar pentru intrarea in campul muncii, nu doar in domeniul lui de activitate, ci si din punct de vedere comportamental. Pentru marea majoritate a tinerilor jobul pare sa fie ceva monden din care iese si un ban, dar unde responsabilitatile sunt foarte putine, si oricum neimportante.
Nu sunteti de acord? Hai sa discutam, va astept cu CV-uri, cu prezentari, cu tot ce vreti voi la jobs [at] esol-expertit [dot] com si evident aici.
