…dupa cum anunta si Ziarul Financiar

Pe Marius il felicit, e unul din cei pe care-i apreciez mult in online-ul din ambele emisfere 😛 iar pe Alex… nu pot spune decat ca am avut noroc sa-l intalnesc si sa am de la cine sa invat cate ceva, pe fuga…:)

PS:Nu, nu merit nici un comision pentru tranzactie, tot ce am facut este sa pun doi oameni in contact, restul se pare ca a mers de la sine

Citesc Antreprenoriat (cartea lui Marius) de cateva zile si-mi aduc aminte cu o oarecare nostalgie de prostiutele mai mari sau mai mici facute la inceput (de unele imi aduc aminte foarte clar si… proaspat :P), se potriveste bine cu un mic interviu comparativ facut de Teodor Mincu la care am participat si eu si va invit sa-l cititi atunci cand aveti 5 minute. Sunt idei interesante ale catorva oameni de online care poate va vor ajuta sa ocoliti 2-3 capcane….

Orice s-ar spune si oricum s-ar formula, inchiderea programului navetelor spatiale s-a facut doar datorita lipsei de bani. Sume mari, e adevarat, sume despre care se spune ca e mult mai profitabil sa fie investite in alte domenii decat in cercetare (subiect care decand rusii nu mai sunt concurenti… nu mai e la moda peste ocean).
Ceea ce ma sperie este posibilitatea ca Nasa sa-si piarda finantarea cu totul si sa ramana doar o institutie de decor, nu de alta dar daca pentru ceva atat de spectaculos cum este programul navetelor spatiale nu se gasesc bani, atunci pentru programe mult mai tehnice si “geeky” (gen idei de a duce oameni pe Marte, greu de crezut de omul de rand si mai ales de catre politicieni) si mai greu de crezut ca cineva va da milioane si milioane de dolari…..
Asadar noi le vom spune copiilor ca generatia actuala a anulat ce incepusara parintii nostri cu mult entuziasm acum 30 de ani (pe motiv de lipsa de chef si bani).
Sa vedem ce le vom spune ca am inceput.

Mi-a spus cineva destept la un moment dat ca cele mai proaste produse software le faci tu pentru tine :).
Nu le testezi pentru ca deja te astepti ce “sa iasa”, nu le faci interfata pentru ca “stii tu ce este p-acolo” si mai ales le faci cand nu ai lucruri urgente de facut pentru altii, plus ca cine sa te traga la raspundere sau sa nu-ti mai dea banii daca apar probleme….
Cat l-am injurat in gand pe omul acela atunci… cata dreptate ii dau acum…
(da, are si romanul o vorba despre un cizmar…)

Vom mai discuta 2-3 zile despre rezultatul de la prima sesiune de Bac din 2011 dupa care vom trece la alte lucruri 🙂 dar cred ca e important sa notam cateva lucruri:

• Prolog: Sunt printre nesuferitii care crede ca “Bac”-ul nu trebuie sa contabilizeze cunostinte minime (pentru asta avem note, medii, corijente si repetentie); Bac-ul trebuie sa iti deschida poarta catre invatamantul superior, trebuie sa te ajute sa treci din clasa de mijloc catre zone superioare atat ca bani cat si ca recunoastere sociala. Punand in balanata, 50% promovabilitate pare cam mult daca e sa ma uit pe strada, in trafic, la TV sau pe la interviuri de angajare 🙂 (v-am spus ca sunt nesuferit, de la inceput)
• Mai stiu ca punctul de mai sus nu mai are prea multe in comun cu realitatea, de aici nu inteleg de ce ne agitam atat. Eu nu-mi aduc aminte daca in ultimii 8 ani am intrebat pe cineva de vreo diploma de studii atunci cand am angajat. Nu am in plan sa o fac prea curand. Trist e ca indiferent daca examenul de anul acesta a fost sau ne foartre greu, absolventii sunt din ce in ce mai slab pregatiti. Si fara sa fie vina lor in principal.
• Elevii: sunt la fel de destepti / slabi, frumosi / urati, la fel cum am fost si noi fata de generatia dinaintea noastra; doar ca e din ce in ce mai greu sa le explici de ce ar avea nevoie sa invete. Atat timp cat sunt indopati de societate cu exemple de analfabeti-vedete, prostituate-dive si milionari-cu-4-clase, mai greu sa ii motivam sa treaca Bac-ul, ce sa mai zic de invatamant superior. Traiasca Monicile, Irineii, Giovanii sau Crudutele si alti simpatici facuti vedete de media…
• Profesorii: Cam greu sa impui respect cu 1000 lei pe luna. Cam greu sa atragi in invatamant oameni de calitate cu 1000 lei. La fel cum e greu sa ai raspuns la provocarea unui elev: “De ce sa invat, sa ajung ca dumneavoastra?” Este evident ca in ultimii 15-20 de ani in invatamant au ajuns aproape exclusiv oameni ce nu-si gaseau un job mai bun. Si atunci e greu sa-i explici unui elev ca daca citeste mai mult ajunge mai bine, mai ales atunci cand parintii ii arata cat de usor se poate pleca in Italia. La fel de greu sa umpli scoala de repetenti si corijenti atunci cand bugetele se fac functie de numarul de elevi din clase, asta apropo de “Cum ajung astia sa dea Bac-ul???”
• Societatea: Coronita de pe capul premiantilor nu mai e demult subiect de mandrie. Sa inveti bine nu mai e subiect de lauda intre parinti, sa ajungi la facultate e deja de la sine inteles pentru aproape oricine. Departajarea se face altfel de multi ani incoace, incepe cu ce telefon ai, ce masina conduci sau cate carucioare umplii in hypermarket-uri. Da, e efect al educatiei falimentare, si uite asa formezi un cerc vicios….
• Politica / politicienii: Succesuri, tiganca imputita, pasarica, partidul te ejaculeaza, mai animalule. Se poate asadar si fara carte, doar sa te integrezi in sistem. Oricum “ei” sunt rezultatul crizei sociale deci nu putem avea asteptari de aici decat dupa ani buni de la corectarea punctelor de mai sus…
• A cui e vina?: A profesorilor, pentru ca se complac in permanenta umilinta la care sunt supusi de autoritati; A elevilor, pentru ca desi impinsi din toate partile catre mediocritate nu dau putin din coate pentru a-si face loc (diferenta intre 1990 si acum este ca azi exista nelimitate resurse online pentru a invata si a-ti depasi conditia, daca vrei); Mai e si vina noatra, a celor de peste 30 de ani, noi acum vreo 10 ani rupeam lumea in doua si ridicam tara. In realitate ne “pliem” dupa generatiile anterioare si nu schimbam nimic. De fapt e vina noastra, a tuturor, pentru ca ne batem joc de propriul viitor si mai rau de viitorul copiilor nostri.
• Epilog: Efectul unei generatii “pierdute” se face simtit peste 10-20 de ani iar efectele pot dura alti 10-20 de ani. Ce se intampla acum e doar inceputul ignorantei din anii ’90. Asa ca noi, cei trecuti de scoala (si de pragul psihologic de 30 de ani) vom trai un moment interesant cand vom ajunge sa asteptam pensii sau asigurari sociale si sanatate de calitate in Romania (care si cati dintre noi vom mai fi in tara)….