Am stat ceva timp sa ma gandesc daca acest post isi are rostul sau nu.
Nu de putine ori mi-am afisat nemultumirea fata de tot ce inseamna invatamantul romanesc si cum tinerii de azi nu reusesc sa se ridice peste problemele de zi cu zi, ba mai mult par sa fie contaminati de non-valoare si prost-gust.
Dar ceva m-a facut de cateva zile sa ma gandesc din nou la acest subiect (v-am povestit, am fost la mare, Bal de Absolvire, etc.) si mi-am dat seama ca mai merita atins cel putin inca o data.
Am avut ocazia sa vad ‘live’ si pentru mai mult timp decat de obicei absolventii din acest an ai Grupului Scolar Industrial de Petrol Campina.
Nu e un liceu de top intr-un oras in care exista un lider si restul sunt de valori extrem de apropiate, deci practic sunt tineri cu pregatire medie din punct de vedere educativ, cu destule ‘varfuri’ dar si rezultate sub medie, ca in orice liceu romanesc.
Si-au sarbatorit ultimele zile de liceu, ultimele zile inainte de sesiunea de Bacalaureat (pentru multi, prima din mai multe), s-au simtit bine (prea bine uneori 😉 ) ca orice licean pus fata in fata cu balul de absolvire.
Facand o mica comparatie cu ‘vremea mea’ am gasit tot felul de similitudini si contraste intre cele doua perioade
- Tehnologia era pentru noi ceva de multe ori exotic, pentru ei a devenit ceva banal
- Canalele de informatie de azi, multe din ele nocive e adevarat, sunt mult mai complete decat ce aveam noi atunci. Multi in ’99 nici adresa de mail nu aveam daca va puteti da seama
- Maturizarea lor s-a facut mult mai abrupt decat la noi. Erau mult mai ‘oameni’ decat eram noi atunci, parca mult mai copilarosi. Baietii de azi erau mult mai ‘crescuti’, fetele mult mai ‘aranjate’ si cochete decat colegele mele de acum 9 ani…
- Aceleasi nebunii pe care noi le faceam atunci (poate mai pe ascuns) le fac si ei acum. Poate ies mai mult in evidenta, sau poate suntem noi mai putin rabdatori, cine stie.
Si lista poate continua, mult…
Una peste alta, nu mica mi-a fost mirarea sa constat cat de apropiati sunt in comportament si gandire fata de noi, cei care acum 9 ani (Doamne, la anul se fac 10) terminam liceul…
Si noi atunci, si ei acum sunt determinati sa schimbe lumea, sa o facem mai buna. Nu conteaza decat ca ei o vor duce mai bine, cei dinainte nu au fost in stare sa schimbe ceva, dar ei sigur vom reusi.
90% din gandirea lor de azi e si gandirea noastra de acum 9-10 ani. Noi ne-am schimbat drastic, incepem sa ne pliem din ce in ce mai mult dupa tiparele unei societati romanesti cam perimate, si nu cred sa schimbam ceva.
Si atunci vin si va intreb, nu cumva ne grabim sa-i condamnam pentru comportamentul lor, din moment ce noi deja nu prea reusim sa facem ce ne propuneam acum 10 ani? Nu cumva e mai mult vina noastra, cei de peste 25-30 de ani ca ei sunt dezorientati si fara perspective? Nu cumva noi trebuie sa le oferim aceste perspective, ei fiind la varste la care absorb ideile ca un burete? Nu cumva noi deja trebuia sa fi schimbat multe, pentru ca ei sa aiba si mai multe sanse ca noi?
Una peste alta, noi suntem producatorii de emisiuni proaste la TV, noi suntem cei ce sponsorizeaza tot felul de non talente sa tiganizeze muzica, noi suntem cei care de la an la an schimbam Bac-ul si sistemul de invatamant, dar tot noi suntem cei care ne luam de ei pentru ca nu mai cred in nimc…
Si totusi, noi suntem cei care peste cateva saptamani ne vom ofusca de cat de multi pica la Bac. Noi care acum 10 ani mutam lumea din loc, iar acum nici macar nu mai mergem sa votam. Cati dintre noi insa suntem si in stare sa facem ceva sa schimbam situatia? Cati oare ne mai punem problema?
Cumva ne-am transformat exact in cei pe care-i uram acum 10 ani?
Da stiu ca te-a framantat subiectul, ai scris ceva. Uite eu am avut saptamana trecuta intalnirea de 10 ani de la liceu. Multi dintre colegi au ramas practic neschimbati, doar cu o latura materna/paterna putin accentuata.
Ce pot sa-ti zic e ca profesorii ne-au spus cu amaraciune in glas (nu doar unul ci mai multi), ca nu se “mai fac copii ca altadata”. Ei cred ca sunt in cea mai buna masura sa observe cum evolueaza educatia copiilor. Apropos, si mama e profesoara si de ani de zile imi zice acelasi lucru.
@Ionut Popa: da ma, da copii ‘i-au facut’ nimeni altcineva….. 🙂
partial de acord, o sa argumentez mai tarziu.
o singura intrebare deocamdata: si pe vremea ta erau tot la fel de multi cocalari? 🙂
Alte măşti aceaşi piesă. Nu s-au schimbat multe, am întâlnit tineri extraordinari cu o gândire evoluată faţă de cea a generaţiei mele.
VinovaÅ£i de etichetele pe care le punem prea rapid noilor generaÅ£ii sunt în mare măsură sunt cei din mass media, care au scos tot gunoiul în faţă pe principiul “bad news is good news”.
Şi da Mircea, ai dreptate că actualele generaţii poartă responsabilitatea pentru tineri şi ar trebui să se privească în oglindă înainte să tragă concluzii superficiale.
Pe de altă parte, realist vorbind, mulÅ£i dintre colegii care au succes acum ÅŸi sunt maturi ÅŸi echilibraÅ£i erau niÅŸte “lepre” prin liceu. Åži da, eu eram unul dintre ei, de fapt eram în plutonul fruntaÅŸ 🙂 .
@cristi: cred ca nu sau poate ii observam mai greu.
@Ciprian Gavriliu: mda, are si presa rolul ei aici. Pe de alta parte cred ca si generatiile actuale au ceva mai mult libertate de exprimare decat noi, si ma gandesc ca e posibil ca asta sa fie la originea diferentelor aparente
astept sa treaca 11 ani si sa facem o comparatie cu ce ai scris in articolul asta. 🙂
@cristi: e o idee 🙂
Exemplele astea difera de la caz la caz, si per total e mai rau acum.
Ce ai vazut tu nu neapart reflecta media, chiar daca liceul este mediu, intr-un oras mediu.
Pe vremea mea nu stiu de un liceu in care sa se fi fumat joint-uri in pauza, dupa cativa ani am auzit vrobindu-se de obiceiul asta. Si asta e doar un exemplu.
@Seba: “pe vremea noastra” erau mult mai greu de procurat, cred ca asta e marea diferenta. In rest, eu zic ca suntem foarte asemanatori ca generatii.
Plus ca vin sa te intreb de ce se gasesc atat de usor joint-urile? Nu e cumva si vina noastra prin indeferenta pe care o adoptam?
Am vazut difernte chiar si la copii din clasele primare, fata de cum era pe vremea mea. Este incredibil ce vezi pe coridoarele scolilor, inca de la copii de clasa a 5-a. Intr-un fel, cred ca e mai rau, pt ca sunt mult mai obraznici si tupeisti si nu mai stiu sa respecte diferenta de varsta. Bine nu generalizez, dar foarte multi sunt asa. Si asta o pot spune chiar si din spusele fostilor mei profesori.
o nuantare: da,voi sunteti producatorii ce produc productii produse proaste(banu sa iasa),voi sunteti cei ce sponzorizeaza etc etc(banu sa iasa),etc.problema e in alta parte,analiza efectului nu duce nicari(adica da,posturi,timpul trece blogu merge,banu sa iasa)
@ahmed: pai de ce nu zici unde si ce gresesc (gresim)
@samsung E250: sunt diferente; pe de alta parte stiuca probleme erau si acum 10 ani cand eu tocmai terminam. 😉 Iti dai seama ca adevarul din punctul asta de vedere e la mijloc….
ma gandesc ca tine si de evolutia (tehnologica dar nu numai). de exemplu: nici voi nu faceati ce facea ion creanga, sau ce faceau bunicii vostri. fiecareia dintre generatii i se pare ca noile generatii o iau razna, dar poate o iau inspre bine. asta se vede doar in timp.
e si normal ca in fiecare padure sa existe uscaturi, dar ele sunt exceptiile care confirma regula 🙂
mircea: clar! Stiu ca asa e, dar ceea ce incercam sa zic era ca sunt un pic mai accentuate, sa zicem mai conturate…si incep la o varsta mai mica, cel putin asa am vazut eu….
În opinia mea, respectul nu trebuie neapărat să fie acordat din oficiu, ci trebuie câștigat.
Unii oameni sunt de opinie că cei vârstnici merită mai mult respect decât alți membri ai societății doar din cauză că sunt vârstnici. Cu atât mai ciudat cu cât bătrânii din prezent sunt copiii din trecut și deci se extrage concluzia conform căreia aceiași oameni trebuie să capete respect pe măsura ce înaintează în vârsta, lucru care mi se pare nevalid și nedrept.
Nu este greu să vedem de unde provin aceste credințe. Cunoștințele utile vieții de pe vremea bunicilor și străbunicilor nu puteau fi acumulate decât în perioade foarte lungi de timp, mai ales că școala nu prea exista (sau era accesibilă doar celor înstăriți), nici internetul și nici bibliotecile și astfel cunoașterea corela puternic cu vârsta. Tot în vremurile nu demult apuse bătrânii erau considerați autorități în multe domenii deoarece lumea se schimba destul de greu și cunoștințele pe care le acumulau erau utile aproape întreaga viață.
În zilele noastre însă, lumea se schimbă într-un ritm din ce in ce mai accelerat iar expertiza majorității celor care s-au născut în anii 40 de exemplu, devine din ce în ce mai irelevantă raportat la problemele cu care ne confruntăm noi.
În plus, mai avem și LOGICĂ ȘI ARGUMENTARE și acestea dictează că nu are cineva de ce să acorde vreunei informații un statut special doar din cauză că vine de la o persoană în vârstă. Acum eu nu spun că trebuie să-i insultăm pe cei în vârstă sau că trebuie să-i tratăm mai prejos decât pe alții, Doamne ferește. Spun doar că părerile lor nu au de ce să fie privite cu mai multă stimă decât părerile altora și că ei nu merită vreun statut special în societate. Totodată nu exclud că sunt unii care iși păstreaza tinerețea minții până la moarte.
De exemplu, s-a întâmplat să mi se reproșeze că n-am acordat respect unuia care era mai in vârstă decât mine și că nu l-am creditat cu expertiză superioară expertizei mele. Mărturisesc că pe acel individ l-am tratat cu niscaiva ironie din cauza inepțiilor pe care le debita cu înverșunare , dar a specificat că merită respect din cauză că el este mai in vârstă. Inepțiile și falsitățile, indiferent că sunt susținute de cineva în vârstă sau tânăr, nu trebuie acceptate, nu trebuie promovate, ba din contră trebuie rejectate.
A pretinde respect în baza vârstei este o formă de decepție invocată de lipsa argumentelor, o încercare de înșelăciune care demonstrează doar că pretendentul este un șarlatan și trebuie deci tratat cu lipsă de respect.
Un om cult, precum Andrei Pleșu de exemplu, nu s-ar umili vreodată sa cerșească respect din cauză că are aproape 70 de ani, n-are de ce, are ceva mult mai bun decât vârsta, are fapte și dovezi și cu acelea își susține afirmațiile. Vârsta nu este un argument.
Nu mi se pare normal de exemplu ca un bătrân să mă ridice de pe scaunul din tramvai/autobuz doar pentru că el este bătrân și vrea să stea jos. În definitiv și eu sunt plătitor de bilet și poate că am și eu dreptul să stau pe scaun.Dacă ar fi să cedez locul de fiecare dată unui bătrân, asta inseamnă ca va trebui să merg mereu în picioare (până când o să ajung și eu batrân). Nu contează dacă ești operat, dacă ai piciorul rupt, dacă te doare capul sau dacă ți-e rău, tu trebuie să te ridici, ca altfel le auzi jignirile fara perdea.Ei vor respect, dar în schimb ei pe cine respectă?
@Ovidiu: mi-ai facut sa citesc un post de acum 6 ani :), incredibil cat de adevarat a ramas :).
Cat despre ce-mi spui tu, te contrazic, doar putin, spunandu-ti ca expertiza e ca vinul, e mai importanta odata cu anii. Ca se schimba lumea, de acord, valoarea unui om care trece prin diverse etape este de neinlocuit.