Am primit de la Vali un link acum cateva zile prin care aflat de initiativa lui Iulian Urban de reglementare a ugc-ului in Internetului romanesc. Initiativa care doreste o metoda de asanare a online-ului, de responsabilizare a opiniei postate pe bloguri si forumuri.
Prima reactie pe care am avut-o a fost ‘been there, done that’, dupa ce undeva in toamna anului trecut problema a fost dezbatuta, si singura concluzie la care s-a ajuns a fost ca e nevoie de autoreglementare si cod de bune practici nu impus ci doar acceptat si aplicat de toti bloggerii cu vechime pentru ca lucrurile sa se schimbe (Sorin a avut un punct de vedere care a cam rezumat si pozitia mea si a multora…).

Apoi a venit seara de joi si toata nebunia legata de partida Rapid – Steaua (nebunie care intre noi fie vorba nu s-a terminat, ci continua in zona media acum) si am inceput sa fac o paralele intre golania generalizata de pe stadioane si cea din online, la fel de raspandita pe alocuri.
Daca pentru internet sustineam ca autoreglementarea e solutia, pentru suporterii / golanii de pe strazi si stadione ma gandeam ca civilizarea se face ‘cu bata’, pentru ca e singurul limbaj pe care-l stiu. Si daca nici macar englezii, germanii (englezii au reusit civilizarea stadionaelor (la meciurile lor macar) iar amenzile in Germania sunt usturatoare si aplicate) nu au reusit altfel, cum Dumnezeu sa reusim noi…; mi-am adus aminte si de problemele atacul DDOS la care a fost supus trilulilu.ro si din nou mi-am pus problema daca nu cumva totul se rezolva in forta de catre autoritati.

Astfel am inceput sa ma intreb de ce suntem noi, forumistii si bloggerii mai ‘cu mot’ decat restul societatii. Daca nu putem face curatenie decat cu forta in Romania, atunci oare blogurile se vor maturiza si curata ‘cu frumosul’? Desigur, sunt impedimente tehnice majore in a putea aplica o lege impotriva calomniei online, dar ele pot fi depasite. IP-uri se retin in loguri, Internet cafe-urile pot fi obligate sa retina numele celor care intra online, la fel si ISP-urile pot fi obligate la o evidenta mai stricta.

Deci, tehnic si juridic, se poate realiza si o impunere a ordinii publice ‘online’ cand vine vorba de bloguri. Intrebarea este: avem nevoie de asta? Si mai ales, unde tragem linia intre impunerea exprimarii ‘politically correct’ si aplicarea cenzurii? De unde incepe calomnia si unde se termina bloggingul veridic, user generated content-ul folositor pentru altii si care este esenta web 2.0? Pot oare o serie de legi care prin definitie sunt rigide sa delimiteze acest lucru? Putin probabil, ca sa nu zic imposibil….

Asadar cred ca online-ul este poate singurul mediu unde in Romania lucrurile se pot si se vor schimba prin dialog si autoreglementare si nu cu bata. Legea este buna atunci cand ai de-a face cu infractiuni, fie ele si informatice. Dialogul si exprimarea libera nu vor putea fi ingradite nicicum, orice legi s-ar da. De aceea pe Iulian l-as sfatui ma degraba sa rezolve problemele de imagine nu prin citatii ci prin dialog deschis cu bloggerii, nu prin amenintari cu procese ci prin schimb de idei. Cred ca toata lumea ar avea astfel de castigat, iar golaneii online ar cam ramane fara munca, fiind in mod natural marginalizati. Si poate s-ar intoarce in galerii, unde bata i-ar ajuta sa revina pe drumul cel bun … 🙂