Atat a trecut de cand unii pe care in emisiuni de tot ‘respectul’ ii numim mase de manevra, pioni si alte cele au hotarat ca nu mai vor sa traiasca in intuneric, in frig, cu frica de a vorbi prea tare pentru a nu veni cineva de la Secu sa-i ia, si au iesit pe strazile Timisoarei.
Tot acum 18 ani, pe 17 Decembrie mureau primii oameni la Timisoara, unii dintre ei fiind incinerati in Bucuresti dupa aceea. Evident, nu stim cu adevarat ce s-a intamplat, evident uniii dintre cei de atunci sunt si acum (vorba lui Toma Caragiu: c-asa-i in tenis) si in mod cert marea majoritate dintre noi au uitat.

Eu eram prea mic atunci (9 ani) sa fac ceva, nu stiu daca sa fi fost mai mare as fi iesit pe strazi, dar azi am puterea sa le multumesc celor care au crezut ca istoria poate fi schimbata si pornind de la un singur om.
Datorita lor azi sunt antreprenor si nu angajat in cine stie ce fabrica comunista, datorita lor nu imi e frica sa am un blog, datorita lor pot sa ies din tara cam unde si cand vreau.
Si datorita lor voi puteti citi acest post, deci macar 1 minut de azi si pana pe 22 in fiecare zi ganditi-va la ei si spuneti un raspicat multumesc.

PS: Un post de exeptie pe aceeasi tema.