UPU, Municipal!!!
…acestea sunt cuvintele care cu care am inceput una din cele mai urate experiente din viata mea…dar sa le luam pe rand:
Pe 3 Martie 2010 la ora 18.00 trasesem linie peste inceputul de primavara pentru 123Flori si ne pregateam de urmatoarele campanii. La ora 20 eram conectat la aparate de monitorizare in camera de desocare a Unitatii Primirii Urgente a Spitalului Municipal (Universtiar de Urgenta, denumirea oficiala) cu un diagnostic extrem de urat. Ce s-a intamplat in cele doua ore?
In jur de 18.15 am primele semne de boala, simteam dificultati in respiratie si transpiratii reci pe tot corpul, plus o acuta durere de stomac Timp de 20 de minute fac eforturi sa-mi revin, ajutat de colegii de la FYB. ‘Ajutat’ inseamna dus pe brate intr-o camera cu geamul deschis, pentru ca sa merg singur nu am putut. In decurs de aceste 20 de minute am avut si doua sincope (dupa cum le-au spus doctorii), mai pe intelesul tuturor doua lesinuri, una dintre ele scurta si alta ceva mai indelungata (dar de ordinul secundelor, amandoua). Sunt stropit cu apa, asezat cat mai comod si din fericire Iulia nu ma asculta (eu tot ii dadeam inaine cu ‘lasa ca-mi revin’) si cheama salvarea BGS (datorita asigurarii Eureko / Euroclinic) care ajung in aproximativ 10 minute de la apel. Primele constatari ale paramedicilor arata o tenisiune in jur de 5 (extrem de joasa), circulatie proasta si concentratie extrem de joasa de oxigen in sange. Se decide imediat transportul la spital.
suntem in Sectorul 5… deci UPU! Municipal!!
Sunt urcat pentru prima data pe o targa si intr-o ambulanta unde dupa o interventie rapida paramedicii decid transportul in cel mai scurt timp catre UPU Municipal (“pe Splai”) unde ajungem dupa aproximativ 10 minute (mers cu viteza mare, accelerari si franari violente, circulatie pe contrasens si intrare in intersectii pe rosu). Sunt adus direct in sala de desocare unde incep testele si analizele.
Acolo medicii de garda banuiesc un infarct, dar nu avusesem cel mai important indicator: o durere acuta in piept si nici EKG-ul nu releva asa ceva, deci sunt chemati specialisti in cardiologie din cadrul spitalului.
Enter stage…. Claudiu Stoicescu, specialist in Cardiologie. Ii ia doar cateva secude sa-si dea seama ca de fapt nu inima mea avea probleme ci plamanii. Investigatii cu computerul tomograf (facute in mare graba, am inteles mai tarziu de ce) precum si analize de sange sustin diagnosticul: “ai o boala care in momentul asta iti pune in pericol viata….”
TEP!
Explicatia data pe intelesul meu de doctorul Stoicescu: Am o boala numita tromboza venoasa la piciorul stang. O boala ‘surda’, care scapa de cele mai multe ori neobservata, care presupune acumularea de cheaguri de sange (trombi) in vene si care dintr-un motiv sau altul “pleaca” prin sistemul circulator si se opresc cu precadere in inima sau plamani, cauzand in al doi-lea caz un tromboembolism pulmonar. Varianta a doua e oarecum norocoasa dar daca nu se intervine rapid cu tratament poate implica moartea chiar si in 30 de minute. Chiar si in varianta a doua insa inima nu se simte chiar bine.
Evident, doctorul Stoicescu decide internarea de urgenta pe UTIC (Unitatea de Terapie Intensiva Cardio) din cadrul spitalului si in jurul orelor 22 incepe un tratament contra cronometru numit tromboliza. Tratament care ajuta foarte mult (salveaza vieti de fapt, in multe cazuri) dar care are ca posibile efecte secundare aparitia de echimoze sau hematoame (pe romaneste vanatai sau sangerari (mai mult sau mai putin interne 
)
Ala tanaru’, da e acolo…
Nu stiu daca ati avut ‘placerea’ de a vizita o unitate de terapie intensiva cardio, dar in general ea este populata cu pacienti de varste peste 50 de ani, deci va imaginati ce caz interesant am devenit peste noapte. Dupa ce in noaptea de 3 spre 4 am fost stabilizat (de fapt se pare ca si organismul meu a reactionat foarte bine si i-a ajutat pe doctori) am mai petrecut doua zile in care doctori peste doctori si multi studenti au venit sa vada ce complicatii interesante pot apare pe zona cardio la un pacient de 29 de ani. Partea buna la acest aspect este ca toata lumea se interesa de mine si eram monitorizat foarte atent. Din pacate in jurul meu s-au produs trei decese in 2 zile, deci starea de spirit nu era chiar cea mai buna, unde mai pui ca ambele efecte secundare posibile in cazul trombolizei s-au adeverit, astfel incat m-am umplut si de echimoze de toate culorile, am dezvoltat si un hematom in locul unde cu cateva zile inainte am facut o intindere la ski…
Asta a insemnat ca dupa cele doua zile de la UTIC am fost transferat in sectia cardio unde am urmat tratament extins de anti-coagulare si in acelasi timp monitorizare a hematomului nou aparut. Si asa de la cateva zile s-au adunat pana la urma 16 zile de spitalizare, cu tot cu tratament.
Si ca sa vedeti ce caz interesant sunt, pot sa va confirm ca am fost subiect de examen pentru specializarea cardiologie la un moment dat. Sunt curios cine “a trecut” dar… nu prea cred ca voi avea cum sa aflu. Cert este ca dupa 16 zile au decis ca sunt suficient de bine pentru a fi externat, asta intamplandu-se vineri (19 Martie)
Ce urmeaza
- O luna de concediu si recuperare, iar din aceasta luna, 3 saptamani de repaus la pat cu gheata la picior (da, dar cu laptop in brate…. yesssss:) ). Asta presupunand ca hematomul va fi baiat bun si se va retrage, pe moment nu se pune problema de operatie.
- 6 luni de tratament anticoagulant, initial cu monitorizare saptamanala prin analize de sange. In esenta, riscul de recidiva a TEP-ului ramane desi e mult redus. 6 luni in care daca ma lovesc vreun pic mai tare am sanse sa devin colorat ca un avatar
- Dupa 3 luni investigatie cu computerul tomograf, dupa 6 luni investigatii care sa determine daca tromboza venoasa este aparuta in urma traumatismului muscular sau vreunei boli mostenite. Asadar un 2010 destul de…. medical
Concluzii si multumiri
- Desi nu pare, am avut mare noroc. TEP-ul omoara multi oameni.
- Ambulanta BGS stie ce face. Din toate punctele de vedere. Si sfat pentru soferi: lasati ambulantele sa treaca cat mai usor. Sunt sanse sa salvati o viata, dupa cum s-a vazut si in cazul meu.
- Salut profesionalismul personalului de la sectia de Terapie Intensiva Cardio de la Municipalul Bucurestean. Stiu ca ar trebui sa spun acum ca am dat bani in stanga si in dreapta ca sa fiu vazut de doctori buni si asa mai departe, dar…. nu e cazul. Am fost tratat bine si fara interventii. Doctorii nu au vrut sa auda de bani, asistentele m-au tratat decent.
- Domnul Claudiu Stoicescu e un doctor care stie ce face, mii de multumiri. La fel si Doamna Oana Enescu. Cu ei terapia intensiva chiar a dat rezultate.
- Doamnele Stefania Magda si Suzana Guberna m-au tratat foarte bine toata sederea mea in spital. Multumesc si pentru consultatiile oferite de Doamnia Doctor Roxana Oana Darabont. Tot cu Doamna Magda voi mai avea multe intalniri pentru ca tratamentul se va face la Euroclinic cu supervizarea dansei…
- Domnul Leonida Gherasim este o somitate in tot ceea ce inseamna cardiologie. Faptul ca a venit sa ma consulte in mod repetat nu face decat sa ma onoreze. As fi preferat totusi sa-l cunosc sub alte auspicii….
- Nu am sa pot vreodata sa-i multumesc suficient Iuliei pentru tot ce face pentru mine. La fel lui Tudor pentru ca m-a carat dintr-o parte in alta prin firma. Sau lui Alex, Cristi pentru ajutor, sau prietenilor pentru gandurile bune dar si voua celor care mi-ati trimis emailuri de incurajare
Cliseul de final ar fi sa profitati de viata cat se poate….
Sincer va spun insa ca nu simti aproape nimic “daca e sa fie”, nu ai absolut nici un control, si chit ca in acele secunde incepi sa te gandesti intens ca nu vrei, chiar NU VREI sa mori sunt sanse prea mari ca acest lucru sa nu conteze deloc; plus ca granita intre viata si moarte e enervant de subtire.
Cand vi se spune sa urmati un tratament urmati-l, cand vi se spune sa mergeti la doctor mergeti, faceti analize si investigatii cand e cazul. Nu de alta dar nimic, chiar NIMIC nu mai conteaza cand nu mai sunteti sanatosi.
Si acum, incet incet, printre doua pastile… back to online 
82 Comments
Leave a commentTrackbacks and Pingbacks
- Gata! Tre` sa ne apucam de SPORT! Muuult sport! | Colectionez sindromuri
- Viata e scurta, mult prea scurta… « Syneiter's Blog
- If Today Was Your Last Day » Mircea Scarlatescu
- Lectiile lui 2009 in comertul electronic (I) - Scoala de Afaceri ePayment | Blog de Comert Electronic | GECAD ePayment
- Mesaj catre … cine l-o auzi | Daniel Mădălin Răduță
- 30. » Mircea Scarlatescu
123Flori.ro, Florarie online
FYB Romania, dezvoltare web
@Gusti: salutare si multumesc. INcerc sa fiu mai atent de acum
Am ramas blocat cat timp am citit randurile de mai sus. Fii tare Mircea si insanatosire grabnica.
Bai Mircea, noroc ca esti o persoana puternica si ai scapat, stiu ca vei avea grija pe viitor si vei fi un ambasador si mai inversunat al unei vieti echilibrate. Ma bucur ca esti ok, si iti urez sanatate!
Am trecut prin spitale si am vazut cate ceva. Ok, intr-un context cu o linie ceva mai groasa intre viata si moarte, dar a fost indeajuns sa ajung la aceleasi concluzii ca si tine.
Fara cuvinte… Welcome back!
@George R. NICA: 10x. Vezi de aia nu v-am mai dat nimic de facut
@Marius: 10x man, ai perfecta dreptate. Am sa fac tot ce se poate pentru a convinge oe cei din jurul meu sa fie mai sanatosi
Bai Mircea, o sa traim clipa, dar acum daca esti la regim o sa fie mai trist gratarul fara tine langa o bucata de slana si un pahar de orice.
Sanatate si rabdare.
Felicitari ca ai iesit cu bine! In mod evident ai ceva rezerve de vlaga, sanatate si putere de vreme ce ai trecut peste asta.
Ai grija de tine!
@Matz: ai vrea tu, nu sunt la regim. Pe moment nu prea pot sa umblu dar…. de regim inca nimic
Deci… ne regrupam noi
@10x. De fapt am avut mare noroc, asta e important de spus
iti doresc sa nu treci prin ce am trecut eu – adica tromboembolie pulmonara urmata de altele (diagnostic gresit, TEP pana la de 4x normalul, o interventie chirurgicala de tip trombendarteriectomie in stop circulator) – insa daca nu reusesti sa tii sub control problema, iti pot indica cei mai buni specialisti din lume pe astfel de diagnostice…
s-auzim numai de bine !!!
@Sava Florin: multa sanatate si tie.
Mi s-a facut pielea gaina cand am citit, am dat undeva pe un link catre postul tau si, dupa ce am citit, am vazut ca am ajuns pe blogul tau, Mircea. Nu mai am cuvinte, multa, multa, multa sanatate, ai grija de tine!
Adi
@AdiStan: 10x
Am dat clik pe link si credeam ca va fi vreo stire ceva sau vreo chestie funny initial, insa nu mi-a venit sa cred cand am citit ca ai fost bolnav! pareai un Gladiator asa, niciodata cu vreo viitoare problema.
Iti urez multa sanatate de acum inainte!
Mda..te pune pe ganduri… viata trebuie traita la maxim si asa e-mare dreptate: cand te doare ceva, urgent la medic..ca o problema aparent nesimnificativa poate ascunde o alta uriasa!
toate bune!
@cristina: aparentele insala de multe ori
Multumesc pentru urari
Multa sanatate!
@Secara: Multumesc si respecte
Important e ca pana la urma totul s-a terminat cu bine si va continua la fel. Deci cum ai zis si tu, in final ai avut noroc.
In afara de suferinta, poate ca cei ca mine si ca tine sunt si putin norocosi pentru ca momentele astea aduc cu ele niste revelatii ce ne pot schimba viata in bine dupa aceea.
In alta ordine de idei, as vrea sa scriu un articol pe blog la adresa sistemului medical. Situatia prin care ai trecut tu ar fi relevanta in acest context si vreau sa-ti cer acceptul de a ma referi la acest articol de pe blogul tau.
Multa sanatate si optimism!
@Daniel Raduta: salutare, evident ai acordul meu si la fel si tie
Inteleg perfect prin ce ai trecut. Norocul nostru este ca avem organismul tanar si se reface foarte repede. Am trecut si eu prin ceva asemanator acum 2 luni, numai ca la mine cheagul de sange s-a dus la creier si diagnosticul a fost “accident vascular cerebral”.
Am fost internata 17 zile la Spitalul Militar, dar mi-am revenit destul de repede. Cine ar fi crezut ca la 23 de ani voi cadea inconstienta pentru ca ulterior sa fiu diagnosticata cu AVC? Probleme de coagulare a sangelui… in concluzie, si eu urmez acelasi tratament cu anticoagulant.
Sanatate iti doresc si o viata fara griji in continuare!
@Ramon: multa sanatate si tie. Ai avut noroc, la fel ca mine.
Cred ca ai nevoie de un mod de viata mai sanatos: maxim 8 ore de munca/zi, 8 ore de somn, alimentatie mai sanatoasa, etc. Arunca cartofi prajiti! Mananca somon la gratar, e bun pentru inima!
@Dr. Adi: in curs de implementare
Buna seara Mircea!
Sunta mama lui Gabriel născut la 16 martie 1980.In data de 28 aprilie 2011, a trecut prin acele momente prin care ai trecut şi tu la inceputulluni martie 2010.Apreciez şi în acelaşi timp nu am cuvinte cum sa mulţumesc Dl Dr.Claudiu Stoicescu care a salvat viata copilului meu.Acuma se simte mai bine.Am trecut printr-o încercare foarte grea. Acasă il aşteptau pe băiatul meu doi copii,un băiat Andrei de 3ani şi 9 luni şi Elena de 3 luni.Nu aceleaşi cuvinte de lauda le am faţă de personalul Spitalului Floreasca.Lui Gabriel i sa făcut rău la birou, a fost dus de urgenţă la Floreasca unde i s-au făcut o serie de analize-bineînţeles contra cost – a fost trimis acasa să se odihnească şi în zilele următoare să facă unele analize.Noroc de mai multe ori noroc printr-o minune a ajuns la Spitalul municipal în aceeaşi zi în jurul orei 20 unde după îndelungi investigaţii specialistul Claudiu Stoicescu a descoperit boala tromboembolism pulmonar. Vă rog dacă citiţi aceste rănduri să-mi spuneti cum vă simţiţi acuma, dacă tratamentul a fost greu .Articolul scris de tine a fost o alinare .Mulţumesc
@Mariana Efimov: multa sanatate. Claudiu Stoicescu este intr-adevar un medic deosebit, si la mine el a fost cel ce m-a disgnosticat la timp si mi-a administrat tratamentul de urgenta.
Despre recuperare pot sa-ti spun ca pe termen scurt este rapida, urmeaza apoi un tratament lung cu sintrom si apoi analize pentru a depista cauza embolismului. Daca se dovedeste ca are trombofilie (http://www.mymed.ro/lexichemato_trombofilia.html) atunci va ramane cu tratament anticoagulant preventiv mult timp sau poate chiar toata viata, dar asta nu inseamna decat o pastila pe zi si analize lunare, deci nu e o problema majora.
Atentie doar ca dupa iesirea din spital sa isi reia cat mai repede un regim normal si sanatos de viata, eu am avut de-a face cu o usoara depresie si imi era teama sa si respir uneori, dar… trece.
Eu dupa un an de la iesirea din spital am oprit tratamentul, ma simt foarte bine si am placerea sa tin legatura cu medicii de acolo. Va doresc la fel