Eram la Ploiesti, un tanc de 9 ani care nu stia mare lucru decat ca nu are voie sa spuna nimic rau de Ceausescu ca nu e bine, ca trebuie sa fiu cuminte si cam atat. Deodata, zona Republicii din Ploiesti a inceput toata sa urle la balcoane, carti cu tovarasul zburau peste tot prin aer, si se auzeau si lozinci anti-ceausiste.
Bunica mea, persoana care mi-a influentat viata intr-un mod atat de pozitiv incat niciodata nu voi reusi sa-i multumesc suficient, si care intre timp s-a ridicat la ceruri si ma priveste de acolo, m-a tras repede de la balcon si am dat drumul la televizor. I-am vazut pe Dinescu, Caramitru & Co. proclamand victoria Revolutiei, si mi-am dat seama ca ceva important se intampla, desi nu intelegeam exact ce. Apoi a inceput cosmarul. Mama mea d-abia a mai intrat in Ploiesti dinspre Bucov din cauza tancurilor care blocau orasul, si evident a inceput nebunia in direct. Se tragea in Bucuresti, la televiziune se auzeau tot felul de nebunii, se dinamiteaza barajul Vidraru, etc.
Sunt ore si zile pe care desi doar le-am trait la 9 ani nu le voi uita nicioadata.
Peste cateva zile, aflam ca nu Mos Gerila aducea cadouri, ci Mos Craciun. Diferenta dintre ei, nu am inteles-o pe moment, d-abia apoi am inteles legatura cu Craciunul si religia. Dar asta e alta poveste. Si mai aflam ca a murit Ceausescu la Targoviste, si ca s-a schimbat ceva in tara….

Mult mai tarziu mi-am dat seama ca viata mea s-a schimbat definitiv, si ca acele zile au fost pentru generatia mea si cele care vin un mare cadou. Pe care inca nu l-am desfacut in intregime si nu profitam in totalitate. Dar e un mare cadou, si putini dintre noi am multumit pentru el. Si la fel de putini il meritam.

Sunt 18 ani de atunci, si parca si eu ma simt inca o data la majorat. Ceva in mine imi spune ca fata de cei care nu mai sunt langa noi avem o obligatie, de a nu ne bate joc de mostenirea si cadoul pe care ni l-au facut in acele zile.

Va multumim pentru curajul vostru

E adevarat, doar putini, cei mai curajosi dintre noi. Multi dintre ei nu mai sunt printre noi pentru a povesti, asa ca aprindeti o lumanare pentru ei si luati aminte. Schimbarea majora vine doar daca fiecare dintre noi schimba ceva

gen ce povesteste Vivi aici?
E ceva aiurea in modul nostru de viata de pe aici prin Bucuresti, nu credeti? Si ei au probleme de trafic, si ei sunt stresati, oras mare, aglomeratie, etc. si totusi au timp si de astfel de zile. Noi, parca nu.

…in Bucuresti. In alte zone din tara e iarna, si cum iarna nu-i ca vara, totul se blocheaza, ca iar suntem luati prin surprindere

Dar, e bine, in 2014 in Bucuresti o sa mergem cu metroul spre Otopeni, si o parte din nebunia de trafic din Bucuresti va dispare. In 2014. Bun, poate mai traim pana atunci. Dar nu, stai ca nu se poate, nu e legal. De fapt, e mult mai bine cu trenul. In 3 ani. Si mult mai ieftin. Ne-am scos.

Care sunt sansele ca vreunul din proiectele astea sa se concretizeze? Nule. Pentru ca sunt doar aruncate in fata de ochii lumii. A inceput campania electorala. Pentru europarlamentare, pentru locale si pentru generale. Probabil ca si pentru cele la Presedentie din 2009. Intre timp, in Bucuresti ploua, si sigur pana acasa dau in 2-3 intersectii cu semafoarele resetate pe galben intermitent.
Dap Victor, Bucurestiul viitor de aur are….